Un ecran de televizor, un titlu mare și o minciună ambalată frumos: „Topul orașelor sărace din România”. Alexandria, Vaslui, Drobeta-Turnu Severin, Reșița. Patru orașe diferite, aceeași boală: statistici care ascund realitatea și un stat care își plătește bine birocrația, în timp ce mediul privat abia respiră.

Conform datelor prezentate public:

Alexandria (Teleorman) – șomaj 8,8%, salariu mediu net ~3.800 lei

Vaslui (Vaslui) – șomaj 8,8%, salariu mediu net ~3.800 lei

Drobeta-Turnu Severin (Mehedinți) – șomaj 7,5%, salariu mediu net ~3.850 lei

Reșița (Caraș-Severin) – șomaj 7%, salariu mediu net ~3.900 lei

La prima vedere, diferențe mici. În realitate, un dezastru comun.

Pentru că aceste „medii” includ un detaliu esențial, trecut sub tăcere:

în toate aceste orașe, statul este principalul angajator.

În Drobeta-Turnu Severin, de exemplu:

circa 70% dintre angajați sunt bugetari,

doar 30% lucrează în mediul privat,

salariile la stat sunt, în medie, cu aproximativ 60% mai mari decât în privat.

Asta înseamnă un singur lucru: statul umflă artificial media. Fără bugetari, Severinul ar fi pe primul loc național la cele mai mici salarii din privat. Nu locul 3. Nu „aproape”. Ci clar și rușinos.

Iar Severinul nu e o excepție.

Alexandria și Vaslui trăiesc din administrație, asistență și bugete publice.

Reșița supraviețuiește dintr-un aparat administrativ rămas din alte vremuri.

În tot acest timp, angajatul din privat trăiește cu: 2.600–2.700 lei net, uneori mai puțin.

Și acum, adevărul pe care nimeni nu vrea să-l spună:

În timp ce privatul numără fiecare leu, prin primării și instituții publice defilează:

funcții decorative plătite cu 7.000–12.000 lei net,

iar cu sporuri, indemnizații și „responsabilități” neclare, se ajunge la 20.000–22.000 lei net.

Acești bani nu vin din performanță.

Nu vin din investiții.

Nu vin din valoare adăugată.

Vin din taxele celor care muncesc în privat.

Pentru un singur angajat:

antreprenorul scoate din buzunar peste 4.000 lei,

angajatul primește 2.600–2.700 lei,

peste 1.500 lei sunt înghițiți lunar de stat.

Acești bani finanțează:

aparate bugetare supradimensionate,

sporuri inventate,

o birocrație care nu produce nimic.

Aceasta este adevărata redistribuire în Alexandria, Vaslui, Severin și Reșița:

de la cei care muncesc și riscă, către cei care ștampilează și încasează.

De aceea aceste orașe sunt „sărace”.

Nu pentru că mediul privat nu ar vrea să plătească mai mult,

ci pentru că statul ia prea mult, ca să întrețină o castă bugetară ruptă de realitate.

Cât timp:

privatul trăiește la limita salariului minim,

iar birocrația se plimbă între 7.000 și 22.000 lei net,

nu vorbim despre administrație.

Vorbim despre parazitare economică.

Iar până când acest adevăr nu va fi recunoscut și corectat,

Alexandria, Vaslui, Drobeta-Turnu Severin și Reșița vor rămâne exact unde sunt:

jos la salarii reale, sus la lefuri bugetare și campioane la minciuni statistice.