România se confruntă cu o problemă gravă, care riscă să devină o criză socială în următorii ani: aproape unul din trei tineri nu are un loc de muncă. Potrivit datelor recente ale Comisia Europeană, rata șomajului în rândul tinerilor din România a ajuns la aproximativ 28–29%, cea mai mare din Uniunea Europeană.

Cu alte cuvinte, pentru fiecare trei tineri români care ar putea munci, unul stă acasă.

Situația este cu atât mai alarmantă cu cât România se află în fruntea unui clasament pe care nimeni nu și-l dorește. În timp ce alte economii europene au reușit să integreze tinerii în piața muncii, România pare blocată într-un cerc vicios format din mentalități vechi, un sistem educațional rigid și o lipsă de inițiativă care începe chiar din familie.

Părinții care „protejează” prea mult.

Prima verigă a problemei este, paradoxal, chiar în familie.

Mulți părinți români transmit copiilor, uneori fără să realizeze, ideea că munca este o povară. Replica „lasă că fac eu” sau „ai timp să muncești toată viața” devine pentru mulți tineri o invitație la pasivitate.

Există două tipare tot mai vizibile:

• părinți care muncesc în locul copiilor, protejându-i excesiv și amânând contactul lor cu responsabilitatea;
• părinți care îi încurajează să aștepte „postul bun la stat”, considerat mai sigur și mai confortabil.

Rezultatul? Tineri care ajung la 25–30 de ani fără experiență reală de muncă, fără autonomie financiară și fără încrederea necesară pentru a începe ceva pe cont propriu.

Școala care formează executanți, nu creatori

Pe locul al doilea în lista cauzelor se află sistemul educațional românesc.

În loc să stimuleze curiozitatea și inițiativa, școala îi învață pe elevi să fie buni executanți. Accentul cade pe memorare, conformare și evitarea greșelilor.

În cultura educațională românească există încă o regulă nescrisă: „capul plecat sabia nu-l taie”.

Această mentalitate produce generații de tineri care:

– evită riscul,

– nu îndrăznesc să pună întrebări,

– nu încearcă să creeze ceva nou.

În multe cazuri, ideea de a gândi „în afara cutiei” este privită ca o problemă, nu ca o calitate.

Economia are nevoie de inițiativă, nu de obediență

Paradoxul este că piața muncii s-a schimbat radical. Companiile caută oameni capabili să rezolve probleme, să inoveze și să își asume responsabilități.

Însă sistemul social și educațional continuă să producă exact opusul: tineri care așteaptă instrucțiuni, nu oportunități.

În timp ce în alte state europene tinerii își lansează mici afaceri, experimentează idei și schimbă domenii fără teamă, mulți tineri români încă așteaptă „momentul perfect” – sau un concurs pentru un post stabil.

O generație în pericol avertizează și directorul www.banipecard.ro

Dacă această tendință continuă, România riscă să piardă o generație întreagă.

Nu doar economia va avea de suferit, ci și societatea: dependența financiară de părinți se prelungește, natalitatea scade, iar frustrările sociale cresc.

Problema nu este doar lipsa locurilor de muncă.

Problema este că prea mulți tineri nu mai sunt pregătiți psihologic să muncească, să riște și să creeze.

Iar responsabilitatea este împărțită între familie, școală și o societate care a preferat prea mult timp siguranța în locul inițiativei.