Pe măsură ce ne apropiem de termenul limită din iunie 2024, statele membre ale Uniunii Europene trebuie să prezinte versiuni finale și revizuite ale Planurilor Naționale pentru Energie și Climă (PNIESC). România se confruntă cu probleme semnificative în elaborarea acestui plan crucial, iar Ministerul Energiei pare nepăsător la recomandările Comisiei Europene, care subliniază necesitatea implicării cetățenilor în tranziția energetică prin formarea comunităților energetice. O analiză recentă a Coaliției Europene „Community Power” a evidențiat deficiențe majore în planul României, accentuând lipsa măsurilor de sprijin pentru energia generată de comunități.
Comunitățile Energetice: o soluție viabilă pentru tranziția energetică
Comunitățile energetice sunt o soluție practică și eficientă pentru tranziția energetică, facilitând colaborarea între cetățeni, administrațiile publice locale, întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) și alte organizații pentru a produce, gestiona și consuma energie în mod colectiv.
La fel ca în cazul prosumatorilor, al căror număr a crescut spectaculos în ultimii ani, comunitățile energetice au potențialul de a transforma semnificativ sectorul energetic din România. Acestea pot aborda probleme complexe precum sărăcia energetică și poluarea. Pentru ca acest potențial să fie realizat, este esențial ca statul să creeze un cadru legal favorabil și să ofere sprijin financiar pentru dezvoltarea acestor comunități.
Lipsa de angajament și sprijin din partea Statului
România a primit semnale clare din partea Comisiei Europene privind necesitatea stabilirii unor ținte clare pentru energia produsă de comunități în cadrul PNIESC. Cu toate acestea, analiza Coaliției Europene „Community Power” a relevat următoarele probleme în prima versiune a planului depus de România la sfârșitul anului 2023:
- Lipsa de transparență și participare publică: planul a fost elaborat fără un proces transparent și fără implicarea publicului și a societății civile.
- Obstacole în calea comunităților energetice: planul nu abordează obstacolele întâmpinate de comunitățile energetice și nu include politici și măsuri necesare pentru a crea un cadru favorabil acestora.
- Lipsa țintelor clare: planul nu stabilește obiective și ținte clare pentru comunitățile energetice, demonstrând un angajament insuficient față de promovarea și dezvoltarea surselor de energie regenerabilă la nivel comunitar.
- Extinderea Infrastructurii pentru combustibili fosili: Planul include o extindere semnificativă a infrastructurii pentru combustibili fosili, contrar direcției de decarbonare.
Învățând din exemplele pozitive ale altora România ar putea beneficia enorm din adoptarea exemplelor de succes ale altor state membre ale UE.
De exemplu:
Lituania și-a propus ca până în 2030, o parte din producția totală de energie să provină din comunitățile de energie regenerabilă. În mod similar, Spania a stabilit un obiectiv ambițios de consum individual și autoconsum de 19GW, incluzând măsuri specifice cu obiective bine definite pentru comunitățile energetice.
Grecia are peste 6000 de comunități de energie.
Spania are peste 1000 de comunități de energie și nu se plătesc taxe sau
tarif de distribuție pentru energia consumată în interiorul rețelei comunității.
Austria tarife de rețea reduse.
Franța tarife de rețea reduse.
Exemplele pot continua pe acest deziderat , însă important este că există practică în acest domeniu și doar trebuie aplicată în țara noastră.
Necesitatea unui angajament clar din partea României
Este imperativ ca România să își asume angajamente similare în Planul Național pentru Energie și Climă, care trebuie finalizat până în iunie 2024. Autoritățile locale și cetățenii susțin dezvoltarea comunităților energetice, iar Ministerul Energiei trebuie să reflecte această dorință în elaborarea PNIESC. Numai prin stabilirea unor obiective clare și oferirea unui cadru legal și sprijin adecvat, România poate avansa pe calea decarbonării și descentralizării sectorului energetic.