Asociația Ofițerilor în Rezervă din România
Adunarea Generală
București 23 Noiembrie 2023
MESAJUL
Asociației Ofițerilor în Rezervă din România
În contextul războiului din Ucraina, Asociația Ofițerilor în Rezervă din România (AORR) apreciază că problematica apărării naționale trebuie să constituie una dintre principalele priorități ale autorităților române, a instituției prezidențiale, a Parlamentului, a Guvernului și le solicităm prin acest mesaj să elaboreze și să implementeze toate acele măsuri și acțiuni prin care apărarea națională, privită ca o rezultantă a domeniilor politico-diplomatic, economic, militar, social și de altă natură, să răspundă rolului constituțional pe care îl au Forțele Armate ale României – „garantarea suveranității, a independenței și a unității statului, a integrității teritoriale a țării și a democrației constituționale” (Constituția României, art. 118).
Apartenența României la Alianța Nord-Atlantică și la Uniunea Europeană ne oferă garanțiile de securitate și pentru dezvoltare durabilă pe care țara noastră nu le-a avut în trecut, dar simpla apartenență, fără un efort național continuu și susținut și în absența asumării unui nivel de ambiție stabilit realist și clar, precum și realizarea unei coeziuni sociale și politice pentru atingerea acestuia, nu acoperă întreaga gamă de nevoi pe care țara le are permanent și cu atât mai puțin în aceste vremuri de criză.
AORR salută propunerea Președintelui României și aprobarea venită din partea Consiliului Suprem de Apărare a Țării și a majorității parlamentare pentru alocarea a 2,5% din PIB pentru nevoile apărării naționale începând cu anul 2023 și apreciază că acest demers va contribui la modernizarea Forțelor Armate și reducerea decalajului, în principal de înzestrare, pe care Armata României îl are în acest moment în raport cu o bună parte din armatele statelor aliate.
Totodată, AORR salută intenția factorilor de decizie politico-militară din Ministerul Apărării Naționale de a aloca pentru investiții în armamente și echipamente militare moderne a unei treimi din bugetul apărării. Totodată, considerăm absolut necesar ca achizițiile din sursă externă să fie completate cu cele de pe plan național, creșterea contribuției industriei naționale de apărare la înzestrarea Armatei României fiind una dintre condițiile de bază menite să asigure securitatea aprovizionării.
În acest sens, solicităm Guvernului ca prin Ministerul Economiei să elaboreze și implementeze măsuri care să vizeze revitalizarea operatorilor economici în care statul este acționar majoritar, precum și pentru încurajarea și susținerea operatorilor economici privați, în scopul creșterii competitivității acestora pe plan intern și internațional, iar prin Ministerul Apărării Naționale să se urmărească implicarea acestor operatori economici în programele de înzestrare care au fost, sunt sau vor fi inițiate.
În egală măsură, ne exprimăm speranța că fondurile alocate vor fi astfel repartizate încât să acopere nu numai nevoile de modernizare a înzestrării, infrastructurii și instruirii, dar se vor îndrepta și spre nevoile militarilor care, cu părere de rău menționăm, pare a se uita că reprezintă, în esență, tocmai coloana vertebrală a apărării naționale.
Este inadmisibil ca, la peste 18 ani de la aderarea la NATO, în condițiile în care Armata României este profesionalizată integral, fiind semnate inclusiv angajamente internaționale în acest sens, soldatul profesionist care a jurat să-și apere țara chiar cu prețul vieții și care mânuiește echipamente militare valorând mii, zeci, sute de mii și chiar milioane de euro, să fie situat pe grila de salarizare la coeficientul 1,00, în condițiile în care acest coeficient se mai regăsește doar în dreptul unei singure funcții aceea de „muncitor necalificat”, după cum comparațiile pot continua până inclusiv la funcția de Șef al Apărării (Legea-Cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice). Similar, nu înțelegem care sunt rațiunile financiare și morale pentru care, de o bună perioadă de timp, valoarea de referință sectorială aplicată militarilor a rămas neschimbată, în vreme ce pentru alte familii ocupaționale aceasta a crescut sistematic.
Conștienți fiind că și din cauze obiective, generate de renunțarea la serviciul militar obligatoriu și insuficiența resurselor financiare necesare instruirii, forțele din rezerva operațională sunt la acest moment insuficiente, relativ îmbătrânite și cu un grad redus de pregătire și că rezerviștii voluntari acoperă doar o mică parte a nevoilor, solicităm autorităților competente, în egală măsură legislative și executive, să urgenteze procesul de modificare a legilor apărării și implementarea acestora, astfel încât rezerva operațională să fie adusă la parametrii adecvați realităților contemporane și să se instituie prevederi clare și obligatorii pentru cetățenii cuprinși în rezerva generală. Nu înțelegem cum este posibil ca un proiect de lege de o importanță deosebită așa cum este cel privind pregătirea populației pentru apărare, elaborat în formă inițială încă din 2017, să fie blocat în circuitul interinstituțional pentru avizare și să nu fie introdus, împreună cu alte proiecte care vizează apărarea națională, în dezbatere parlamentară, chiar în procedură de urgență, având în vedere contextul actual. La fel de neînțeles pentru noi este de ce prevederile existente în legislația actuală privind pregătirea premilitară voluntară a tinerilor nu sunt aplicate de ministerele responsabile la adevăratul potențial (Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populației pentru apărare, art. 56-61).
Membră a Confederației Interaliate a Ofițerilor în Rezervă din NATO (CIOR), compusă din ofițeri în rezervă și retragere cu o vastă experiență profesională și înglobând în rândurile sale, începând cu anul 2017, rezerviști voluntari, categorie instituită prin Legea nr. 270/2015, AORR a militat și militează constant și consecvent pentru promovarea forțelor de rezervă ca și componentă a forțelor armate, pentru pregătirea corespunzătoare a acestora și pentru promovarea unor amendamente la legislația internă care să readucă aceste forțe la un nivel cantitativ și calitativ corespunzător nevoilor contemporane, inclusiv prin varianta găsirii unor soluții complementare de tipul trupelor teritoriale, variantă aplicată pe scară largă inclusiv în alte state membre NATO. Procesul de constituire a batalioanelor de infanterie de rezervă demarat în acest an reprezintă un bun început, dar acesta trebuie dezvoltat continuu, atât din perspectiva încadrării și dotării, cât și al instruirii.
Nu în ultimul rând, denunțăm campania irațională de dezinformare referitoare la pensiile militare de serviciu. Încercările repetate de includere a acestora în categoria pensiilor speciale și implicit dorința de diminuare a acestora, explicate mai nou ca și exigențe ale Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), reprezintă atât nerecunoașterea serviciilor aduse țării de către militarii aflați acum în rezervă, cât și un atac distructiv la adresa capacității naționale de apărare prin efectele care se vor manifesta în timp ca urmare a scăderii atractivității carierei militare și a disponibilității din ce în ce mai reduse a tinerilor de a îmbrățișa această nobilă meserie. Nici măcar justificarea obligativității acestei măsuri ca fiind impusă de către Comisia Europeană nu are suport legal, Comisia neavând competențe în domeniul sistemului de salarizare sau de pensii ale militarilor din statele membre.
Realitatea este că pensiile de care beneficiază militari trecuți în rezervă nu sunt nici pensii speciale așa cum le categorisesc cei menționați anterior și nici pensii ocupaționale așa cum greșit sunt ele prezentate în PNRR, ci sunt parte a „Sistemului pensiilor militare de stat” și „acoperă riscurile activității specifice sistemului de apărare, ordine publică și securitate națională, interzicerea sau restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți din Constituția României, precum și pierderile de venituri datorate invalidității, bătrâneții sau decesului” (Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, art. 1, respectiv art. 4). La fel de real este că neactualizarea pensiilor militare de stat în acord cu sporirea veniturilor cadrelor militare active, prevedere cuprinsă în legea organică, dar abrogată prin ordonanțe de urgență, a contribuit la răsturnarea ierarhiilor militare și nerespectarea principiului proclamat și aplicat în alte domenii de activitate „la muncă și responsabilitate egală, pensie egală”, iar împreună cu acordarea tardivă a indexărilor corespunzător inflației au diminuat constant valoarea reală a pensiei încasate, implicit nivelul de trai al celor în cauză.
Ca să fim bine înțeleși asupra acestui subiect sensibil, care se dezbate de mult timp și în bună măsură fără rost pe scena politică și în mass media: AORR nu se opune unei revizuiri și modernizări a legislației care reglementează sistemul pensiilor militare de stat, în condițiile în care acest proces se derulează cu respectarea principiilor esențiale aplicate în celelalte state membre NATO și din Uniunea Europeană și vizează asigurarea atractivității carierei militare, a predictibilității în carieră inclusiv prin salarizare și pensionare, a retenției personalului în cadrul forțelor armate, eliminarea inegalităților și inechităților semnalate repetat de asociațiile rezerviștilor militari, precum și acoperirea riscurilor, privațiunilor și constrângerilor pe care le presupune această profesie.
Noi, membrii Asociației Ofițerilor în Rezervă din România, rămânem dedicați apărării patriei și suntem gata să punem competența, experiența și capacitatea noastră de acțiune în sprijinul modernizării legislației din domeniul apărării naționale, al promovării profesiei militare, al organizării și desfășurării pregătirii rezervei și instruirii premilitare voluntare a tinerilor, activități de înaltă responsabilitate patriotică.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Prezentul mesaj a fost adoptat cu prilejul Adunării Generale desfășurate la București, în data de 23 noiembrie 2023 și reprezintă poziția membrilor AORR și a asociației în sine.