Piața creditelor rapide din România a depășit de mult zona de „soluții de urgență”. În practică, s-a transformat într-un mecanism paralel de finanțare a traiului zilnic, alimentat de venituri insuficiente și de o dependență tot mai vizibilă de bani împrumutați.
În teorie, IFN-urile vând viteză și accesibilitate. În realitate, spun tot mai mulți actori din piață, vând o formă de lichiditate artificială pentru o economie personală deja dezechilibrată.
„Suntem într-un punct în care creditul rapid nu mai acoperă urgențe reale, ci lipsuri recurente. Asta schimbă complet natura produsului: din excepție devine regulă”, afirmă Ana-Maria Giurgi, director în cadrul www.BaniPeCard.ro
Potrivit acesteia, problema reală nu este existența acestor produse financiare, ci normalizarea lor ca parte din bugetul lunar al unei părți semnificative a populației.
„Dacă o persoană ajunge să își planifice luna știind că va apela constant la un credit pe termen scurt, atunci nu mai vorbim despre un instrument financiar, ci despre o dependență structurală. Iar asta este un semnal de alarmă pentru întreaga piață”, spune Giurgi.
În acest context, digitalizarea accelerată a creditării a avut un efect ambivalent: a redus fricțiunea de acces, dar a eliminat și ultimul filtru psihologic dintre consumator și îndatorare.
„Înainte, accesarea unui credit implica timp, discuții, evaluare. Acum, în câteva minute, decizia este luată. Problema este că venitul clientului nu crește proporțional cu viteza aprobării”, mai subliniază aceasta.
Criticii industriei vorbesc despre un ecosistem care validează implicit supraîndatorarea, în timp ce reglementatorii încearcă să țină pasul cu produse financiare din ce în ce mai rapide și mai ușor de accesat.
„Nu IFN-urile sunt problema în sine. Problema apare atunci când ele devin substitut pentru lipsa de venit, nu pentru un eveniment neprevăzut. Acolo se rupe echilibrul”, concluzionează Ana-Maria Giurgi.
În lipsa unei creșteri reale a veniturilor și a educației financiare, creditul rapid riscă să își piardă complet definiția inițială și să devină pur și simplu o extensie a salariului – dar una mult mai scumpă.