2012. Anul în care 157.000 de copii păşeau, plini de speranţe şi visuri, în clasa 0. Astăzi, după mai bine de un deceniu, ne uităm la cifre şi ne cutremurăm: la Evaluarea Naţională din 2023 au ajuns doar 140.000. Doi ani mai târziu, la Bacalaureatul din 2025, s-au prezentat numai 94.000. Unde s-au pierdut restul? Ce s-a întâmplat cu peste 60.000 de destine?

Răspunsul e dur şi clar: acest sistem şi-a devorat copiii.

De la primii ani de şcoală şi până la liceu, elevii noştri au fost conduşi de profesori şi inspectori nepregătiţi şi dezinteresaţi, de un sistem anacronic şi anchilozat. Au fost sufocaţi de programe şcolare depăşite şi de metode de predare lipsite de adaptare şi suflet.

Rușine tuturor! Ruşine educatorilor şi profesorilor care şi-au transformat menirea în rutină şi platitudine! Ruşine inspectoratelor şcolare judeţene, care şi-au ratat rolul şi şi-au permis luxul de a fi mai degrabă o frână decât un motor al educaţiei! Ruşine tuturor celor care şi-au luat salariile şi şi-au continuat viaţa liniştită, lăsând pe drum copii şi tineri distruşi de nepăsare şi incompetenţă!

Am spus-o şi o repet: inspectoratele şcolare trebuie desfiinţate! Aceasta este o structură căreia i-a expirat de mult termenul de valabilitate şi şi-a pierdut dreptul moral de a mai exista.

Fiecare copil pierdut este un destin frânt şi o rană adâncă pe obrazul unei ţări care şi-a ratat misiunea de a-şi educa şi proteja generaţiile. Aceasta este realitatea şi ea trebuie strigată şi asumată de toţi cei care şi-au pătat mâinile şi sufletele cu această nepăsare.

E timpul ca România să îşi privească adevărul drept în faţă şi să-şi schimbe radical şi definitiv cursul. Altfel, vom continua să ne îngropăm viitorul şi, odată cu el, speranţa că ne mai putem salva.