Întoarcerea în timp în lumea medievală scoate la iveală obiceiuri și tradiții care astăzi ne par de neînchipuit, iar originile unor gesturi moderne, precum purtarea buchetului de mireasă, sunt surprinzător de pragmatice. De fapt, miresele din trecut nu purtau flori doar pentru estetica lor, ci dintr-un motiv mult mai puțin romantic: pentru a masca mirosurile neplăcute.
În Evul Mediu, conceptele de igienă și curățenie erau foarte diferite de ceea ce știm astăzi. Vizitând fastuosul Palat de la Versailles din Paris, ai putea observa lipsa totală a băilor. Acesta nu este doar un detaliu arhitectural, ci reflectă o realitate bugetară a vremii: costurile și cunoștințele necesare pentru a instala facilități sanitare erau practic inexistente.
La acea vreme, periuțele de dinți, parfumurile și deodorantele, pe care le considerăm astăzi indispensabile, erau un lux inaccesibil. Mai mult, chiar și hârtia igienică era necunoscută, iar deversarea excrementelor umane prin ferestrele palatului era o practică comună. Într-un astfel de context, sărbătorile opulente organizate la palat puteau servi până la 1500 de invitați, dar într-un mediu complet lipsit de igienă.
În filmele de epocă, vedem adesea personaje care se leagănă grațios sau își folosesc evantaiele nu doar pentru răcoare, ci și pentru a dispersa mirosurile grele emanate de corpurile neîngrijite și de îmbrăcămintea voluminoasă. Hainele de damă erau proiectate astfel încât să păstreze mirosurile intime sub falduri, într-o vreme în care baia era o raritate din cauza frigului și a lipsei de apă curentă.
La curțile nobililor, doar cei bogați își permiteau să angajeze lachei care să-i ventileze, nu doar pentru a înlătura mirosurile, ci și pentru a alunga insectele. Grădinile imense și frumoase ale Versailles-ului, care astăzi sunt admirate de milioane de turiști, serveau la acea vreme ca toalete improvizate în timpul baladelor celebre, din cauza lipsei facilităților sanitare.
În ceea ce privește bugetele alocate nunților medievale, acestea erau planificate cu grijă pentru luna iunie, întrucât aceasta era perioada în care oamenii încă beneficiau de efectele primei băi anuale, făcute de obicei în luna mai. Cu toate acestea, mirosurile începeau să revină, motiv pentru care miresele purtau buchete de flori lângă corp pentru a masca aceste arome neplăcute. Așadar, tradiția buchetului de mireasă își are originile într-o nevoie practică, nu doar estetică.
Obiceiul de a face baie era un proces costisitor și bugetat strict, desfășurându-se într-o singură cadă, unde apa era folosită de întreaga familie, în ordinea vârstei și a statutului. Când era rândul bebelușilor, apa era deja atât de murdară încât exista riscul ca aceștia să fie „pierduți” în ea. De aici a apărut expresia „a arunca copilul odată cu apa din cadă.”
Acoperișurile caselor din acea epocă, fără poduri, găzduiau diverse animale, care căutau căldura grinzilor de lemn. Atunci când ploua, animalele erau forțate să sară pe podea, un fenomen care ilustrează clar condițiile modeste în care se trăia.
În plus, bucatele erau servite pe farfurii de cositor, un material ce reacționa cu anumite alimente, provocând otrăviri frecvente. Roșiile, de exemplu, erau considerate toxice din cauza acidității lor. De asemenea, băuturile alcoolice, precum berea și whiskey-ul, erau consumate din cupe de cositor, iar combinația de alcool cu oxidul metalului provoca uneori narcolepsie, lăsând oamenii „la pământ.” Aceștia erau adesea confundați cu morții, fiind duși la înmormântare, unde se organiza un priveghi pentru a vedea dacă „decedatul” se trezea.
În Anglia medievală, din lipsă de spațiu pentru morminte, sicriele erau deschise după o perioadă, iar oasele erau extrase pentru a face loc altor cadavre. Uneori, semnele de pe capacul interior al sicrielor indicau că persoanele fuseseră îngropate de vii. Din această cauză, a apărut tradiția de a lega un clopoțel la încheietura „decedatului”, în cazul în care acesta se trezea. Cei care vegheau la mormânt puteau astfel să-i salveze, dând naștere expresiei „salvat de clopoțel.”
Aceste obiceiuri medievale reflectă realități dure și necesități bugetare care au modelat o lume complet diferită de cea în care trăim astăzi. Deși astăzi tradițiile de nuntă, inclusiv buchetul de mireasă, sunt înconjurate de romantism, ele își au rădăcinile într-o realitate mult mai practică.